• detaliiINFANRIX HEXA™
    Vaccin adsorbit difteric (D), tetanic (T), pertussis (acelular, componente) (Pa), hepatitic B (VHB) (ADNr), poliomielitic (inactivat) (VPI) si Haemophilus influenzae tip b (Hib) conjugat
  • detaliiENGERIX-B™
    Vaccin contra hepatitei B.
    Engerix B – vaccin hepatitic B, este o suspensie sterila, continând antigenul major de suprafata purificat al virusului hepatitei B, antigenul este obtinut prin tehnologia ADN recombinant, din culturi de celule de drojdie.
  • detaliiPRIORIX™
    Vaccin rujeolic, rubeolic, urlian viu atenuat.
    Vaccinul Priorix poseda o imunogenitate inalta. Contribuie la elaborarea antigenilor fata de agentii patogeni ai rujeolei, rubeolei, oreoinului.
  • detaliiFLUARIX™
    Vaccina pentru profilaxia gripei
    Fluarix induce producerea de anticorpi umorali anti-hemaglutinina. Acesti anticorpi neutralizeaza virusurile gripale. Fluarix confera protectie pentru sezonul gripal in curs. Nivelurile protectoare induse prin vaccinare au depasit prevederile Farmacopeei Europene pentru vaccinurile gripale.
Cu care vaccin a-ţi mai dori să Vă vaccinaţi în centrele noastre?
Rezultatele

Vaginoza. Tricomonaza

VAGINOZA BACTERIANĂ este un sindrom neinflamatoriu, asociat cu disbioza biotopului vaginal, caracterizat printr-o concentraţie extrem de înaltă a microorganismelor anaerobe obligate şi printr-o scădere bruscă a conţinutului bacililor lactici în secreţiile vaginale sau prin absenţa lor.
Vaginoza bacteriană (gardnereleza, vaginoza anaerobă, vaginita bacteriană nespecifică, vaginita gardnerelezică) ocupă un loc anumit printre bolile, care apar în rezultatul contactelor sexuale şi, potrivit specialiştilor, de ea suferă mai mult de 20% din femeile de vârstă fertilă.
Vaginoza bacteriană apare în rezultatul unui dezechilibru brusc al microflorei vaginale şi înlocuirii microflorei normale a vaginului (în care predomină lactobacteriile) cu microorganismele anaerobe, Gardnerella vaginalis şi Mycoplasma hominis.
Există trei cele mai frecvente boli infecţioase ale vaginului: candidoza, tricomonaza vaginoza bacteriană. Mai înainte diagnosticul de vaginită nespecifică se utiliza de medicii practicieni la excluderea candidozei, tricomonazei şi cervicitei mucopurulente. Apoi, înainte de a fi apreciat rolul bacteriilor anaerobe, acest sindrom deseori era numit gardnereleză. Termenul de "vaginoză bacteriană", în opinia lui S.L. Hillier [1992], cel mai exact descrie această boală, care se caracterizează prin creşterea intensivă a bacteriilor anaerobe şi facultative, şi, deoarece ea nu provoca inflamaţii în mucoasa vaginală, termenul de "vaginoză" este de preferat termenului "vaginită".

MANIFESTĂRILE CLINICE

Manifestările clinice ale bolii nu au semne caracteristice, însă totuşi se poate de evidenţiat cele mai frecvente simptoame şi semne:
- Secreţii vaginale abundente omogene în formă de cremă de culoare alb-surie, care se lipesc de pereţii vaginului.
- Secreţiile deseori au un miros neplăcut (de peşte), care apare ca urmare a descompunerii aminelor, produse de bacteriile anaerobe.
- Semnele de inflamare a vaginului se observă la jumătate din paciente.
- 50% din femei se plâng de iritaţie vulvovaginale în formă de mâncărime şi de arsură, precum şi de senzaţii neplăcute în timpul actului sexual.


COMPLICAŢIILE BOLII

În ultimul timp a fost acumulată o cantitate mare de date, care mărturisesc despre aceea, că vaginoza bacteriană este un factor de risc pentru rezultatele nefavorabile ale sarcinii:
- Bolile inflamatorii recidivante ale organelor sistemului de reproducere şi ale tractului urogenital.
- Hemoragii uterine patologice.
- Creşterea complicaţiilor după operaţiile la organele bazinului mic şi a operaţiei cezariene.
- Ruperile pretimpurii a membranelor fetale în timpul naşterii.
- Corionamnionita.
- Endometritapuerperală.
- Reducerea greutăţii şi apariţia pneumoniei la nou-născut.
Vaginoza bacteriană poate fi asociată cu o serie de alte boli (complicaţii în afară de sarcină):
- Bolile inflamatorii organelor bazinului mic (BIOBM);
- Infertilitatea;
- Sindromul uretral;
- Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC);
- Bartolinita şi abcesul glandei vestibulare mari;
- Uretrita negonococică (UNG);
- Balanita;
- Prostatita cronică.

Tricomonaza, simptoame de tricomonază. Tratamentul eficace de tricomonază.

Trichomonas este o creatură unicelulară, capabilă de a trai nu numai înăuntru unui organism gazdă, dar şi în afara acestuia. Există mai multe tipuri de trichomonas, dar tricomonaza este cauzată numai de trichomonas vaginalis.
În afară de răul, pe care este capabil să-l aducă trichomonas singur, el este capabil de a absorbi, dar nu a omorî gonococii, transportându-i de la o persoană la alta, precum şi protejând de încercările insuficiente de tratament. Deseori după vindecarea tricomonazei (inflamaţie cauzată de trichomonas) apare o recidiva a gonoreii, care pare a fi fost vindecată înainte de începerea tratamentului tricomonazei. Acesta se explică prin aceea, că la prima încercare a fost ucişi doar acei gonococi, care se aflau liber în ţesuturi, iar acei captivaţi de trichomonas au putut să-şi menţină viabilitatea.
Tratamentul tricomonazei.
Tricomonaza se transmite preponderent în timpul relaţiilor sexuale, cu toate că este recunoscut şi calea curentă de contaminare - în timp ce se poartă albiturile altcuiva, folosirea unui prosop comun, în baie, cu toate că nu toţi medicii recunosc calea aceasta de infectare.
Simptoamele tricomonazei.
La bărbaţi tricomonaza mai des este asimptomatică, ei pot fi purtători de tricomonază pe tot parcursul vieţii, infectând partenerele sale, dar nesuferind de inflamaţie. Cu mult mai rar inflamaţiile se manifestă în uretră, prostată şi veziculele seminale, testicule. Uneori se întâmplă secreţii albe mici din uretră sau urme de sânge în urină. Acest tablou poate dura 1 - 2 săptămâni, iar apoi simptoamele se micşorează, cu toate că boala nu trece, dar trece în forma cronică.
Se consideră că tricomonaza, în multe cazuri, duce la Infertilitatea masculină - atât din contul afectării testiculelor şi prostatei, cât şi din cauza prezenţei microorganismelor în spermă. Produsele activităţii vitale a microbilor, care se elimină în lichidul spermatic, reduc viabilitatea spermatozoizilor şi îi imobilizează. Aceiaşi acţiune o exercită şi trichomonas, care se află în filierele genitale ale femeii şi de acolo nimeresc într-o porţie de spermă, care se îndreaptă în uter şi în canalele uterine.
Tabloul clinic la femei, de obicei, este mai pronunţat decât la bărbaţi. În funcţie de locaţia în aparatul urinogenital, la femei se observă nu colpita (inflamaţia vaginului) - mâncărime, arsuri, înroşirea a organelor genitale şi perineului, secreţii galbene purulente din vagin, dureri trăgătoare în partea de jos a abdomenului, dureri în timpul relaţiilor sexuale. Când este afectată uretra şi vezica urinară - urinare frecventă şi dereglarea urinării, dureri în timpul urinării. Mai rar trichomonas afectează uterul, canalele şi ovarele, cu toate că este părerea, că trichomonas pot transporta în interiorul organelor genitale interioare acei microbi, pe care iau absorbit, dar nu i-au omorât.