Meningita este o afecţiune inflamatoare purulentă sau seroasă a creerului şi a măduvii spinale, provocată de bacterii, viruşi si alţi factori. Apare atît ca afecţiune desinestătătoare cît şi ca o complicaţie a altui proces patologic. Cele mai frecvente simptome ale meningitei sunt cefaleea severă şi persistentă, rigiditatea cervicală, febră, confuzie şi un nivel scăzut de conştienţă, fotofobie. Uneori, în special la copii, meningita se poate manifesta doar prin unele semne nespecifice, cum ar fi iraascibilitatea şi somnolenţa.
Erupţiile pot indica cauza bolii, spre exemplu, în meningita provocată de meningococ sunt caracteristice erupţiile cutanate.
Puncţia lombară este cel mai important test de laborator pentru diagnosticul de meningită. Este prelevată o mostră de lichid cefalorahidian (LCR) din canalul spinal cu ajutorul seringii, în scopul căutării şi identificării microorganismelor care pot provoca meningita.
Tratamentul meningitei depinde de agentul patogen şi se face cu prepparate antibacteriene şi antivirale. Uneori pentru preîntîmpinarea complicaţiilor inflamaţiei se folosesc preparate steroidiene.
Ca urmare a tratamentului tardiv, pot apărea complicaţii severe - surditate, epilepsie, hidrocefalee, şi retard mintal la copii. Unele forme de meningite (provocate de meningococ, de bacilul hemofilic de tip B, pneumococ sau virusul urlian) pot fi preîntîmpinate prin vaccinare.
